Puritate irefutabilă

Primul gând care îți vine în minte când spui „puritate” e ceva alb. O mireasă sau poate un bebeluș. Un copil sau ceva fragil. Ceva neprihănit. Ceva care să nu fie pătat. Un concept abstract, puritatea, pare să nu fie definită decât prin raportare la altceva.

Cu multă vreme în urmă în aburi metafizici de alcool aveam o dezbatere interesantă cu un amic. Încercam să dăm definiția sufletului. O luasem pe arături și câmpii erau mai ceva învinețiți decât Alexandra lui Marcel. Nu am ajuns la concluzii. Nici măcar demonstrațiile nu stăteau decât clătinate în picioare. Sufletul ar putea să fie ceva pur? După unii, ar fi cam cel mai pur “lucru” de pe lumea asta și chiar și de pe ailaltă. Da’ dacă nu există? Sufletul. Da.

Dar dacă nu există suflete? Dacă e tot numai un concept abstract? Ce-i aia suflet? Noi ajunseserăm într-un punct de convergență a ideilor în care susțineam amândoi cam cu jumătate de gură că sufletul e o chestiune inventată de oameni. Un “ceva” pe care să arunci vina atunci când emoțiile dau năvală. Bune, rele, cum or fi, ele toate se adună în găleata asta metaforică numită suflet.

Să zicem că e un concept inventat. Ca și altele. Cam ca orice obiect, stare, acțiune, și sufletul are un nume. Să zicem că sufletul ar avea numele “idee” sau “gând” sau “concept” sau, de ce nu, “piropopircăniță”. Ar fi ciudat să-i spui unei fete “te iubesc din tot conceptul” sau “cu toate gândurile” (bine, recunosc, a doua chiar sună bine). Totuși, să-i spui “te iubesc cu toată piropopircănița mea” ar fi măcar un pic haios.

Revenind. După câteva cucuie zdravene făcute în căutarea purității n-am ajuns decât la o singură și destul de banală idee. Ceea ce e pur e fie rar, fie chiar unic. Cel mai cel dintre toate cele, singura caracteristică a întregii noastre rase care ne unește și, paradoxal, simultan, ne desparte în multe feluri este … gândirea.
Gândul este întruchiparea purității irefutabile. Un șuvoi constant de idei, prognoze, amintiri, dorințe, frici, pasiuni… toate încapsulate în același concept. Ce bebeluși? Ce norișori pufoși cu îngerași călare pe harpe? Nici un rai! Nah, că tot adusei paradisul în discuție, divaghez un pic spre partea aia din povestea biblică unde Adam și Eva primeau capacitatea de a discerne binele de rău. Practic de a gândi, nu? Că după aceea povestea se împrăștie în ventilator, ca să parafrazez o expresie englezească, e altceva.

De la maimuță-n sus am urcat noi. Ăștia de la Hamangia. Gânditorii…

Ei bine te las c-o întrebare? Ce-i pentru tine cel mai pur lucru oare? (ca să rimeze, da? :P)

P.S. Textul acesta despre puritate este inspirat de un concurs Instagram organizat de AQUA Carpatica și ai hashtag-ul #puritate la dispoziție ca să urmărești întreaga poveste.

Autor: Bogdan Voșloban

-Articol înscris în competiția SuperBlog 2013

4 thoughts on “Puritate irefutabilă

  1. Interesanta ideea cu “te iubesc cu toată piropopircănița mea” :)) Eu, cand am citit “piropopircănița”, m-am gandit la inima…:))
    Cel mai pur lucru pentru mine…ramane iubirea…iubriea in toate felurile ei: iubirea de oameni, de animale, de pasari, de plante…iubirea naste ajutor, naste sacrificii, naste amintiri, sentimente, frumusete, culoare…
    Nu imi pot imagina viata fara iubire!
    🙂

    • @Adela Anca, apreciez comentariul și părerea ta. Perspectivele însă diferă, după cum vezi. Eu cred că fără gânduri nu se poate. Tu crezi că fără iubire. Poate că adevărul, dacă o exista așa ceva, e, cum spun unii, pe undeva pe la mijloc. 😛

  2. Pai iubire=bunatate si asta tine neaparat de o gandire sanatoasa. Cat despre puritate cred ca e vorba mai mult de energia din care se nasc toate, adica un concept fizic, nu metafizic.

  3. Să zicem că mintea ar fi ca un “ecran” pe care apar gândurile. Dacă ar fi să consideri această formulare pe deplin atunci și mintea ar apărea ca un gând pe acest ecran pentru că mintea poate să se observe pe sine. Acest ecran ar fi abstracția ultimă pentru că nu am putea în nici un caz să facem un alt pas mai în spate și să avem un altceva care ar conține acest “ecran”. Ceea ce se uită la acest ecran și observă este conștiința.
    În esență, orice ar putea să apară pe acest ecran, absolut orice: orice experiență, orice durere, orice senzație sau emoție.
    Dacă vrem definiția unui lucru sau concept trebuie să știm ce anume nu poate fi considerat a fi acel lucru sau concept.
    Ce este un lucru “pur”? Trebuie să știm ce anume nu este un lucru “pur”.
    Ce este un lucru “bun”? Trebuie să știm ce anume nu este un lucru “bun”.
    În cele din urmă, gândurile nu pot cuprinde multitudinea formelor care ni se prezintă, deci va fi întotdeauna o discrepanță mică sau grosolană între “realitate” și “realitatea gândită”. Dacă stăm să discutăm ce este pur în mod exact atunci eu pot în mod sigur spune că nimic este pur în afară de lucrurile care sunt definite de la început pure.

Care este părerea ta?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s